Jean Gavril, muzicianul care a lansat piesa ”Oh, Ramona! ” a vorbit miercuri într-o discuție live cu vloggerița Mimi despre filmul pe genericul căruia se regăsește melodia sa: ”Se sparg barierele, granițe și chestii, au bătut recorduri”, a remarcat cântărețul.
Declarații incendiare făcute de muzicianul care a compus piesa ”Oh, Ramona”. Bineînțeles, astfel de mărturisiri au rolul de a oferi o imagine cât mai amănunțită asupra tuturor circumstanțelor care au făcut ca filmul ”Oh, Ramona!” să fie atât de apreciat.
”Piesa a ieșit neplanificat, drept urmare a fost băgată în promo după ce a fost lansat trailerul și vorbeam cu doamna regizor, Cristina, că nu putem să lăsăm pe dinafară piesa aceasta și a fost o surpriză să fie inclusă”, a povestit muzicianul. ”Eram în studio și lucram cu Șerban Cazan, cu Angus, eram cu chitaristul din trupă și ne-am dat un vibe care nu avea legătură cu piesa. Eram noi acolo pe ritm și brusc vine Șerban cu ideea asta, cum ar fi să scriem despre Ramona piesa asta? Eu nu văzusem filmul și piesa asta este scrisă după cum mi-am imaginat-o eu pe Ramona, acea gagică din liceu care este cool și inabordabilă, genul meu de gagică după care m-aș fi ținut în liceu, șmecheră, care dă flit tuturor. Și eu aș fi fost unul dintre ăia care și-ar fi luat un mare flit de la ea”, a dezvăluit Jean Gavril.
Muzicianul spune că, odată cu filmul ”Oh, Ramona!”, se vede că ”se sparg barierele, granițe și chestii,(…) au bătut recorduri, Cristina a bătut recorduri cu fiecare film al ei, dar și-a bătut propriile ei recorduri și nu putem decât să ne bucurăm, să mergem la filme, artiștii trebuie susținuți, văzuți în concerte, actorii trebuie văzuți la teatru, actorii din filme trebuie văzuți la cinema și tot așa. Noi, ca țară, trebuie un pic să ne educăm pe noi, ca populație, să învățăm să plătim bilete unde mergem, să nu mai luăm totul pe degeaba că nu e despre asta vorba”, a declarat Jean Gavril.
”Am primit o invitație pe care scria că trebuie să merg în pijamale la avanpremieră și eram super-entuziasmat de treaba asta. Cred că aș fi venit și dezbrăcat. Filmul mi s-a părut tare, foarte tare! Îmi place că are un scenariu un pic altfel față de poveștile obișnuite cu adolescenți. Nu e un clișeu, e privit din alte unghiuri și e adus cumva în prezent. Mi s-a părut super-2019. Poveștile, cum se îmbrăca lumea, ce făceau ei, e în prezent. Îmi place să văd că lumea trage către viitor, către dezvoltare. E super-blană!”, a explicat Jean Gavril.
Jean Gavril spune că, pentru el, muzică înseamnă energie. O energie pe care doreşte să o transmită publicului. Nu crede în graniţe sau limite. Student la Arhitectură, în vârstă de doar 21 de ani, Jean Gavril este descris ca o adevărată orchestra umană – cânta şi compune la toate instrumentele unui full band, de la tobe la clape, chitară, bass şi, bineînţeles, voce. Timpul liber şi-l dedică tot artei, scriind poezii şi versuri la propria sa maşină de scris. Pe lângă asta, se joacă cu aparatul de fotografiat, realizează navomodele, îl citeşte pe Marchizul de Sade şi ascultă muzică de la Led Zeppelin la The White Stripes şi de la Paolo Nutini la Green Day.
”M-am regăsit într-o scenă. Este Bogdan, Andrei în film, alergând în toată splendoarea lui, îmbrăcat într-un ciorap. Cred că este și în trailer scena aia. Am făcut și eu același lucru doar că fără ciorap”, recunoaște Jean.
”În UK am fost cu boschetăreala, cu cântatul pe străzi. În Anglia e un obicei, se numește busking treaba asta, și ca să cânți pe străzile din UK îți trebuie o licență. Chiar te duci să dai un examen ca să primești licența. Și eu nu am știut și tot cântam pe stradă și veneau polițaii și îmi spuneau că «no licence, no singing»”, a rememorat artistul.
Comedia ”Oh, Ramona!”, care a devenit primul film românesc din ultimele trei decenii care a depășit după primul final de săptămână 100.000 de spectatori. Este ecranizarea bestsellerului românesc autobiografic ”Suge-o, Ramona!”, de Andrei Ciobanu, care semnează şi scenariul alături de Alex Coteţ şi Cristina Jacob. În viziunea şi execuţia regizorului, povestea devine un film fără limitări culturale, fără graniţe geografice şi lingvistice, pentru o generaţie care trăieşte planetar experienţele irepetabile ale adolescenţei.